A mai trecut ceva din noi.Cineva spunea că nu noi trecem prin viată,ci viata trece prin noi.Ne scurgem in fiecare clipa a ei,ne prelingem in câte o lacrima,ne pierdem in rataciri sau ne pierdem in iubiri.Ne exilam câteodata in noi insine,si ne lasam uitati acolo,astfel ca intoarcerea sa fie imposibila.A trecut vara ,va trece si toamna,cu iluzii si gânduri răslete.Toate trec ca un fum,ca puful papădiilor.Si noi trecem prin viata, si prin iubire?Santem niste simpli trecatori ,prea grăbiti si prea indiferenti,sau poate neputinciosi.Asa se trece oare prin viată?
Unele iubiri nu vad rasaritul,alte iubiri sânt doar de o vară,altele se pierd si le inghite timpul ,dar una te arde la suflet atunci când nu te astepti....
Oare cine nu si-a dorit măcar o data in viata,să-i soptească tandru cineva un "TE IUBESC".Aceste cuvinte atunci când sânt soptite va trebui sa semene cu o briza de mare atunci când aceasta este linistita,cu o adiere de vant atunci când acesta se strecoara printre frunze uscate de toamna, ca susurul unui râu când acesta isi urmeaza linistit cursul.Atunci când viata ne răsplăteste cu un esec in dragoste,ne spunem că asa a fost să fie,dar sufletul nostru contrazice aceste vorbe, şi sfâsiat in bucătele,suferă in tăcere,măcinându-ne inlăuntrul nostru.Dar acest lucru se intâmplă numai dacă iubesti cu adevărat....Deci,nu va bateţi joc de sufletul ,celui de lângă voi care iubeste,impărtăsiţii sentimentele si nu uitaţi,să-i soptiti sincer,din când in când,si la momentul oportun un TE IUBESC,care să sune ca un cuvânt diafan si mai ales plin de pasiune.Te iubesc si doresc să te pot iubi,până in momentul in care nu as mai putea iubi pe nimeni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu